Se afișează postările cu eticheta versuri. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta versuri. Afișați toate postările

Comedia Socială – Radu Lucian Alexandru – carte pdf

miercuri, 28 februarie 2024 by Radu Lucian Alexandru

 


"Comedia Socială" 


Repere:

Femeia este Dumnezeu.

Trăim în Infern.

Suntem chinuiți cu flacără de Iubire.


Din volum:


Vera


Trai întristat, mâhnit, repetat,

grai îndurerat, că actu-i stricat, birocrat, 

cel bun e ignorat, cel rău e onorat,

adevăru-i ascuns, locu-i necurat:

rai cu putregai, plai furat de crai,

cu tulai şi cu vai, cu bai şi cu n-ai...


Cu bune şi cu rele, dar mai mult cu cele

de iele făcute să înşele, cu grele inele,

cu pofte ratate, cu vise în rate,

cu dureri impuse de boli reproduse,

cu multă plictiseală, nesimţire normală,

reală oboseală şi lehamite generală...


Viaţă fără viaţă, piaţă care-i hoaţă,

faţă cu prefaţă, inimă de gheaţă,

farmec demisec şi dor cu descântec, 

sortitul eşec şi cântec cu cântec, 

zâmbet fără zâmbet, rujat şi fardat,

suflet fără suflet... Păcat! E păcat...


O ştim! De ce să ne mai amăgim?

Veşnic e iadul intim în care trăim.

Păcatul ce-l are omenirea e iubirea.

Cu a dragostei ardoare ne e arsă firea.

De draci născătoarea cu sânge a semnat

lucifericul act: omul de om să fie recreat.



Beatrice


Femeia este Dumnezeu.

Din Falus vine Duhul de Viaţă.

Omul se închină la Sex-Zeu,

Infernul nu se schimbă la faţă:

Ne arde cu Flacără de Iubire

Dorinţa de Mântuire prin Înmulţire.


Orice mamă a fost o Virgină.

La Femeie bărbatul se închină:

ea e venerată, ca o Zeitate,

în picturi, poeme, în arte.

Şi e slăvită şi ridicată,

să domnească dezvirginată

peste întregul Empireu:

Femeia este Dumnezeu.


Dar ea e muncită de un Drac...

de jos, din infern, ridicat,

înviat, înălţat şi bine excitat...

care s-a făcut tare ca o Piatră

şi iute ca a lui Eros Săgeată,

iar acum intră într-o Teacă

şi pe femeie o freacă... cu dulceaţă:

din Falus vine Duhul de viaţă.


Uneori... e Amor numit (şi e amăgire),

alteori... se cheamă Iubire.

Dragoste e câteodată botezată

(de vreo fată încă nemăritată).

Mai poartă şi numele de Cupidon

şi are aripi precum Îngerul ce-i Eros:

el domneşte aici cam de un eon

şi e tăcut, şiret, puternic, mofturos...

Trăindu-şi viaţa prin Infernul lui Orfeu,

omul se închină la... Sex-Zeu.


Ne-am rătăcit într-o comedie

din care doar râsul ne mai salvează.

Meschinărie, ipocrizie, violenţă, hoţie,

agitaţie, facturi şi stres ne asaltează.

Obsesii, ataşamente, teamă, tristeţe,

amăgire, mânie, tentaţie, lăcomie...

Din tinereţe până la bătrâneţe,

în casă, la muncă sau la piaţă,

Infernul nu se schimbă la faţă.


Înflăcărarea în patimă s-a aprins,

ispita e mare, e de necuprins.

Ne tulbură liniştea cu o amăgire,

mult prea frumos, numită îndrăgostire.

Dragostea e doar o nebună:

scânteie, bordeie, colivie, cheie...

Focul amorului ne consumă,

ardem pe rugul iubirii de femeie.

Nunta mult iubită de mireasă, de mire,

ne arde... cu flacără de iubire.


Dorinţa de mântuire prin înmulţire

e socotită a fi prima poruncă.

Omul se luptă... să-şi lase moştenire

chiar propria lui nenorocire.

Peste femeie bărbatul se aruncă,

din teamă de moarte, cu patimi deşarte.

Se zbate-n amor şi trăieşte în muncă,

căutându-şi nemurire prin copii şi arte.


Dorinţa de mântuire prin înmulţire

ne arde cu flacără de iubire...

Infernul nu se schimbă la faţă,

omul se închină la sex-zeu,

din falus vine duhul de viaţă,

femeia este... dumnezeu.


Comedia Socială – Radu Lucian Alexandru – carte pdf:

https://calatorieprinconstiinta.files.wordpress.com/2024/02/comedia-sociala-radu-lucian-alexandru.pdf


https://app.box.com/file/1457214830176?s=4s3ppjy9ugpsvsambrl5ut0mw9zifhpk


https://ro.scribd.com/document/709285650/Comedia-Sociala-Radu-Lucian-Alexandru


Lectură plăcută! :)

Posted in: , , , , , , , | 0 comentarii | |  

Versuri despre poezie

vineri, 2 mai 2014 by Radu Lucian Alexandru



Ioana Sabău
Viaţa în versuri

(Radu Lucian Alexandru, Versuri despre poezie, Alba Iulia, 2012)

„Cred că cel mai greu e să regăsim semnificaţiile, care să ne apară cât de cât reale, a ceea ce se întâmplă constant în jurul nostru. De cele mai multe ori ne pierdem în explicaţii parţiale şi ne irosim în fraze pompoase, gândind poate că în felul acesta am putea acoperi o parte din însemnătatea vieţii; ca şi cum dacă am înveşmânta artificial ceea ce vedem am putea transforma golul acela inexplicabil, în prezenţa căruia nu ne simţim deloc bine. Şi totuşi, mereu vrem să explicăm, fără să încercăm de fapt să pătrundem în interiorul momentului şi să-l trăim cu adevărat; în schimb lăsăm clipa să treacă pe lângă noi, făcând tot felul de observaţii, toate la fel de puţin pertinente, fiindcă tocmai aceasta ne scoate în afara cauzei şi deci poziţia noastră de comentatori nu e justificată concret. Ceea ce mi-a plăcut este că am regăsit în acest volum de poezii aceea trăire spontană, care mi se pare că rămâne cheia autentică pentru înţelegerea noastră, a sinelui nostru, dar şi a lumii în care ne mişcăm şi râdem, şi unde interacţionăm.
Mi se pare că acest volum de poezii nu se concentrează atât de mult asupra mesajului intrinsec ce se degajă exclusiv din versuri, cât asupra unor detalii exterioare care vin să solidifice şi să susţină ceea ce poetul încearcă să ne transmită prin strofe. Am reuşit să surprind două teme principale, care mi se pare că se îmbină prin aceea că se stabileşte un oarecare paralelism între ele; şi anume poezia şi modul de a scrie versuri, iar prin analogie, viaţa şi felul în care ţi-o trăieşti.
Unul dintre acele detalii exterioare l-am surprins în spontaneitatea poetului în primul rând  prin felul în care consider că am reuşit să îi înţeleg metoda de lucru. Astfel, el a consemnat pentru fiecare poezie în parte data şi ora la care au fost scrise, considerent după care poeziile au şi fost împărţite într-un fel de secvenţe, toate poeziile din fiecare secvenţă având în comun nu doar tematica, dar și faptul că se află scrise sub inspiraţia aceluiaşi avânt de moment. Faptul că, din nou, data şi ora sunt trecute îmi sugerează că poetul nu a mai dorit să revină asupra poeziilor pentru a le cizela, ci le-a lăsat hazardat, aşa cum au ieşit din prima de sub pana momentului, acest simplu fapt readucându-ne asupra trăirii autentice; pentru că retuşând şi tăind de ici de colo jumătate din trăirile de atunci ale poetului ar fi fost trunchiate şi înlocuite cu altele, mai voalate într-un sens artificial. Tot pentru că data şi timpul au fost consemnate mi-a atras atenţia uneori asupra entuziasmului creaţiei, care se datorează în mare parte inspiraţiei puternice de moment de care poetul pare asaltat, dar sub acţiunea căreia simte că se îndreaptă înspre împlinirea propriei sale meniri.
De asemenea, mi se pare că poetul se dedică unor exerciţii de poezie. Impresia mea a fost că tatonează terenul şi este în căutare de noi forme de creaţie pentru a-şi exterioriza versurile. În secvenţa care începe cu poezia intitulată Sensualitate şi până la Ordinea sensului, poetul se joacă cu versurile, interpune virgule, leagă cuvinte accidental, fără să încerce să le construiască în fraze, şi totuşi ele menţinându-se unite printr-un joc de alternanţă de verbe/ substantive şi virgule şi prin titlul central al poeziilor, care de fapt îţi indică întreg sensul căutat de poet.
Mi-au plăcut aceste poezii pentru că m-au relaxat şi pentru că, mai degrabă decât să caut sensuri ascunse sau indefinite, mi-a plăcut că mesajul poeziilor a fost aproape mereu la îndemâna mea, a cititorului. Cu toate acestea, uneori stilul întortocheat şi construcţia semantică mi-a diminuat din uşurinţa cu care aş fi vrut să mă apropii de text.”
            Metamorfoze continue, Graţian Cormoş (editor), Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2014, pp. 249-251. 

 

Versuri despre poezie - Radu Lucian Alexandru by Radu Lucian Alexandru


Versuri despre poezie - Radu Lucian Alexandru - carte pdf:







Posted in: , , | 0 comentarii | |  

Abonați-vă la: Postări (Atom)

Radu Lucian Alexandru