Despărțirea de Înger – Radu Lucian Alexandru




Despărțirea de Înger
 
De ce alegem mereu să iubim
total, abisal, îngerește, trupește,
cu totul dăruiți unei idei?
 
Reamintindu-ne AndroGinul,
pătimim, ca să ne mântuim
al sufletului păcat: a trupului neiubire...
 
Eros și Psyhe. Un mit ce îi leagă.
Poetul și Muza. Uniți prin Poezie.
Lacrimi. Beatitudine. Reamintire.
 
Un Suflet s-a dăruit pe sine.
O Carte-i scrisă de un Logos.
Cuvintele capătă viață. Ne vorbesc:
 
Există o Cale – Erotică este:
e dăruirea totală, necondiționată, de sine...
Atunci când dragostea-i perfectă,
 
Amorul ne este călăuză prin infernul
unde suntem chinuiți
cu flacără de iubire.
 
Citind Cartea, vom trăi în iadul știut,
de stele încălzit doar cu licăriri,
prin întunericul zilei, de lună amintindu-ne,
 
sub Soare, apolinic, lângă muze,
delfic auzind, privind...
frunze edenic luminate.
 
Un zeu al dragostei frumoase,
prin mine, al frumuseții dragostei poet,
vă dăruiește o Carte
 
ce-i parcă scrisă de un demon rebel,
prin întuneric, pășind spre Lumină,
ținându-se de mână cu a Neiubirii Muză,
 
sublim, amândoi, jucând, rostuind, recitând
 
Despărțirea de Înger.
 
 
Lectură plăcută!





Radu Lucian Alexandru