Radu Lucian Alexandru: poezii

Se afișează postările cu eticheta poezii. Afișați toate postările

Tainele Iubirii – Radu Lucian Alexandru – carte pdf

vineri, 20 septembrie 2024 by Radu Lucian Alexandru

Salve!

Spre delectare poetică,

găsiți, atașat acestei postări,

volumul de poezii

"Tainele Iubirii".

Din volum:

Aproape de ea

Dum, ne-zeul, ştie, ştie:

Neascultare – asta e:

S-au spus cuvintele poruncite:

Pe cea aproape de mine

eu o iubesc, eu, aproape de ea,

aşa i-am spus, precum am făcut:

Te iubesc! Cu fapte de iubire,

căci iubirea fără fapte e moartă...

Dar iubirea poruncită de Dum,

ne-zeul, a ajuns şi azi la o margine:

încă odată aproape am fost

de cea apropiată de mine, dar,

în tăcere, o barieră, un zid,

al plângerii, între noi ridicat,

râu s-a făcut, de lacrimi,

curăţitor de neîmpăcat păcat:

necredinţa ta nu te-a mântuit.

Dum, ne-zeul, ştie:

Tu nu l-ai iubit, nici azi,

pe aproapele tău!

Ah,

cât de aproape a fost el de tine!

Sublimul

Sub o mare de alb strălucitor,

şerpii de apă-s statici, râuri.

Intrat în norii ce-n lumină-s gri,

Iubire, noi avem un timp

al nostru...

E vinul alb, lângă pădure,

precum un munte plutitor privesc,

ca un înger, crudul tău verde:

Iubire, noi avem... o lume

ce e doar a noastră!

Nimeni, doar noi doi avem

privirea înălţată s-o vedem,

etern fiind un paradis acolo,

jos, Iubire, unde a răsărit

Sublimul nostru!

Doi

Purificat... de regret, de speranţă,

ascet în deşert, postind, rostind

doar binecuvântări, sub Soare alb

arzând, vibrând, nisipul ascultând,

în inima-mi clepsidră juisând,

am în gând un singur cuvânt:

Sublim!

Sublimă viaţa ta să-ţi fie, Iubire,

precum sublime-s amintirile mele

de când trăit-am lângă tine,

atât de aproape, apropiată mi-ai fost,

că timpul curgea atât de lin,

de frumos... din glasul tău, ca Iuda,

trădător... al dragostei tale,

că unde-s Doi, în numele Iubirii,

adunaţi, sunt dezlegate,

în cer şi pe pământ,

Tainele Iubirii.

Lectură plăcută!

https://calatorieprinconstiinta.wordpress.com/2024/09/20/tainele-iubirii-radu-lucian-alexandru-carte-pdf/

https://app.box.com/file/1652508844765

https://ro.scribd.com/document/771269611/Tainele-Iubirii-Radu-Lucian-Alexandru

Posted in: ALex, carte online, Carte pdf, Cărţi PDF, îndrăgostire, poezii, Radu Lucian Alexandru, Tainele Iubirii | 0 comentarii | |

Comedia Socială – Radu Lucian Alexandru – carte pdf

miercuri, 28 februarie 2024 by Radu Lucian Alexandru

"Comedia Socială"

Repere:

Femeia este Dumnezeu.

Trăim în Infern.

Suntem chinuiți cu flacără de Iubire.

Din volum:

Vera

Trai întristat, mâhnit, repetat,

grai îndurerat, că actu-i stricat, birocrat,

cel bun e ignorat, cel rău e onorat,

adevăru-i ascuns, locu-i necurat:

rai cu putregai, plai furat de crai,

cu tulai şi cu vai, cu bai şi cu n-ai...

Cu bune şi cu rele, dar mai mult cu cele

de iele făcute să înşele, cu grele inele,

cu pofte ratate, cu vise în rate,

cu dureri impuse de boli reproduse,

cu multă plictiseală, nesimţire normală,

reală oboseală şi lehamite generală...

Viaţă fără viaţă, piaţă care-i hoaţă,

faţă cu prefaţă, inimă de gheaţă,

farmec demisec şi dor cu descântec,

sortitul eşec şi cântec cu cântec,

zâmbet fără zâmbet, rujat şi fardat,

suflet fără suflet... Păcat! E păcat...

O ştim! De ce să ne mai amăgim?

Veşnic e iadul intim în care trăim.

Păcatul ce-l are omenirea e iubirea.

Cu a dragostei ardoare ne e arsă firea.

De draci născătoarea cu sânge a semnat

lucifericul act: omul de om să fie recreat.

Beatrice

Femeia este Dumnezeu.

Din Falus vine Duhul de Viaţă.

Omul se închină la Sex-Zeu,

Infernul nu se schimbă la faţă:

Ne arde cu Flacără de Iubire

Dorinţa de Mântuire prin Înmulţire.

Orice mamă a fost o Virgină.

La Femeie bărbatul se închină:

ea e venerată, ca o Zeitate,

în picturi, poeme, în arte.

Şi e slăvită şi ridicată,

să domnească dezvirginată

peste întregul Empireu:

Femeia este Dumnezeu.

Dar ea e muncită de un Drac...

de jos, din infern, ridicat,

înviat, înălţat şi bine excitat...

care s-a făcut tare ca o Piatră

şi iute ca a lui Eros Săgeată,

iar acum intră într-o Teacă

şi pe femeie o freacă... cu dulceaţă:

din Falus vine Duhul de viaţă.

Uneori... e Amor numit (şi e amăgire),

alteori... se cheamă Iubire.

Dragoste e câteodată botezată

(de vreo fată încă nemăritată).

Mai poartă şi numele de Cupidon

şi are aripi precum Îngerul ce-i Eros:

el domneşte aici cam de un eon

şi e tăcut, şiret, puternic, mofturos...

Trăindu-şi viaţa prin Infernul lui Orfeu,

omul se închină la... Sex-Zeu.

Ne-am rătăcit într-o comedie

din care doar râsul ne mai salvează.

Meschinărie, ipocrizie, violenţă, hoţie,

agitaţie, facturi şi stres ne asaltează.

Obsesii, ataşamente, teamă, tristeţe,

amăgire, mânie, tentaţie, lăcomie...

Din tinereţe până la bătrâneţe,

în casă, la muncă sau la piaţă,

Infernul nu se schimbă la faţă.

Înflăcărarea în patimă s-a aprins,

ispita e mare, e de necuprins.

Ne tulbură liniştea cu o amăgire,

mult prea frumos, numită îndrăgostire.

Dragostea e doar o nebună:

scânteie, bordeie, colivie, cheie...

Focul amorului ne consumă,

ardem pe rugul iubirii de femeie.

Nunta mult iubită de mireasă, de mire,

ne arde... cu flacără de iubire.

Dorinţa de mântuire prin înmulţire

e socotită a fi prima poruncă.

Omul se luptă... să-şi lase moştenire

chiar propria lui nenorocire.

Peste femeie bărbatul se aruncă,

din teamă de moarte, cu patimi deşarte.

Se zbate-n amor şi trăieşte în muncă,

căutându-şi nemurire prin copii şi arte.

Dorinţa de mântuire prin înmulţire

ne arde cu flacără de iubire...

Infernul nu se schimbă la faţă,

omul se închină la sex-zeu,

din falus vine duhul de viaţă,

femeia este... dumnezeu.

Comedia Socială – Radu Lucian Alexandru – carte pdf:

https://calatorieprinconstiinta.files.wordpress.com/2024/02/comedia-sociala-radu-lucian-alexandru.pdf

https://app.box.com/file/1457214830176?s=4s3ppjy9ugpsvsambrl5ut0mw9zifhpk

https://ro.scribd.com/document/709285650/Comedia-Sociala-Radu-Lucian-Alexandru

Lectură plăcută! :)

Posted in: ALex, carte online, Carte pdf, Comedia Socială, poezii, Radu Lucian Alexandru, RaduL, versuri | 0 comentarii | |

Nume de fete, nume de femei

vineri, 2 mai 2014 by Radu Lucian Alexandru

Ioana Sabău

Exerciţii de poezie feminină

(Radu Lucian Alexandru, Nume de fete, nume de femei, Alba-Iulia, 2012)

„În epoca egalităţii barbare, în care femeile luptă să devină asemenea bărbaţilor, iar bărbaţii se feresc tot mai puţin să le respingă invazia aproape de nestăvilit, în care ele îşi construiesc un discurs feminist agresiv şi caută să se identifice cu sfera masculină, fără însă a realiza că îşi pierd tocmai din ceea ce trebuie să proclame, feminitatea, în această lume femeile omit, cel mai adesea, să se mai privească pe sine şi îşi pierd aceea sensibilitate specifică naturii lor. Dar Radu Lucian Alexandru vine să ne propună un recurs înspre feminitate în volumul său de poezii „Nume de fete, nume de femei”.

Poemele lui Radu Lucian Alexandru vorbesc despre iubirea fulger, despre iubirea erotică şi despre sentimente născute din patimi carnale. Volumul cuprinde 30 de poezii şi fiecare poezie poartă, ca titlu, un nume de femeie. Astfel, versurile sunt închinate iubirii, dar totodată şi femeilor, pentru că, fără de ele, actul iubirii nu este niciodată posibil. Poetul îşi individualizează iubirea pentru fiecare femeie, măsurându-şi-o după constituţia ei psihică şi fizică; Florina îi apare sub „chip de floare (…) îndrăgită de rai, de ploaie şi de mare” (p. 5), Isabela este o franţuzoaică senzuală, iar Raluca o „jucăuşă (…) frumoasă ca o păpuşă” (p. 20). Poetul compară femeile între ele, se lasă sedus de ele, le analizează până în cele mai mărunte detalii. Uneori, le lasă chiar să se confrunte între ele, cum se întâmplă cu Ioana şi cu Oana. Alteori, el este cel care tânjeşte după o dragoste aprinsă, mistuitoare, căutând-o nebuneşte pe Antonia „Nu mai pot trăi fără ea/ Fără Antonia, fără iubirea mea,/ M-a vrăjit, m-a dansat şi m-a cucerit” (p. 22).

Este o lume imaginară, care aparţine exclusiv tuturor femeilor care au iubit, iubesc sau vor iubi şi în care ele sunt singurele protagoniste, iar poetul doar un meşter a cărui meserie este să le redea, cât mai veridic, în universul iubirii ce le aparţine în întregime, un univers de cele mai multe ori zguduit de patimi şi stări sufleteşti, de reverie, de gânduri ideatice, ce vin toate să presare lumea interioară a celui ce iubeşte. Prin iubire, femeile sunt egale în faţa poetului.

Poemul care deschide volumul de poezii este aproape identic construit ce cel care îl închide. Aici, poetul redă atmosfera zilei de trei ianuarie 2012, când, în acele ceasuri prielnice, poetului i-au fost revelate versurile iubirii. Ca într-o procesiune magică, rând pe rând, fiecare femeie şi-a făcut intrarea în mintea poetului şi s-a făcut stăpână în imperiul poetic imaginar. Limbajul redării versurilor este unul plastic, care abundă în descrieri cu ajutorul epitetelor, al imaginilor vizuale şi auditive, al comparaţiilor. Versificaţia diferă de la o poezie la alta, însă poate fi regăsit, ca leitmotiv structural, refrenul, care conferă poeziilor o muzicalitate aparte, ca într-o orgie a versurilor.

Mi-au plăcut aceste poezii pentru că mi-au readus în minte câte ceva din romantismul clasic al felului în care este descrisă femeia. Am regăsit o lume a sensibilităţii, dar şi a trăirilor puternice, mi se pare că vocabularul plastic întrebuinţat a fost factorul cheie în redarea universului ideatic, plin de iubire, în care putem regăsi femeia şi unde, cu siguranţă, ea însăşi se regăseşte pe sine.”

Restructurări dilematice, editor Graţian Cormoş, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2013, pp. 304-305.