Se afișează postările cu eticheta carte online. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta carte online. Afișați toate postările

Tainele Iubirii – Radu Lucian Alexandru – carte pdf

vineri, 20 septembrie 2024 by Radu Lucian Alexandru

 



Salve!

 

Spre delectare poetică,

găsiți, atașat acestei postări, 

volumul de poezii 


"Tainele Iubirii".




Din volum:


Aproape de ea


Dum, ne-zeul, ştie, ştie:

Neascultare – asta e:

S-au spus cuvintele poruncite:

Pe cea aproape de mine

eu o iubesc, eu, aproape de ea,

aşa i-am spus, precum am făcut:

Te iubesc! Cu fapte de iubire,

căci iubirea fără fapte e moartă...


Dar iubirea poruncită de Dum,

ne-zeul, a ajuns şi azi la o margine:

încă odată aproape am fost

de cea apropiată de mine, dar,

în tăcere, o barieră, un zid,

al plângerii, între noi ridicat,

râu s-a făcut, de lacrimi,

curăţitor de neîmpăcat păcat:


necredinţa ta nu te-a mântuit.

Dum, ne-zeul, ştie:

Tu nu l-ai iubit, nici azi, 

pe aproapele tău!


Ah, 

cât de aproape a fost el de tine!


Sublimul


Sub o mare de alb strălucitor,

şerpii de apă-s statici, râuri.

Intrat în norii ce-n lumină-s gri,

Iubire, noi avem un timp

al nostru...


E vinul alb, lângă pădure,

precum un munte plutitor privesc,

ca un înger, crudul tău verde:

Iubire, noi avem... o lume

ce e doar a noastră!


Nimeni, doar noi doi avem

privirea înălţată s-o vedem,

etern fiind un paradis acolo,

jos, Iubire, unde a răsărit

Sublimul nostru!


Doi


Purificat... de regret, de speranţă,

ascet în deşert, postind, rostind

doar binecuvântări, sub Soare alb

arzând, vibrând, nisipul ascultând,

în inima-mi clepsidră juisând, 

am în gând un singur cuvânt:


Sublim!


Sublimă viaţa ta să-ţi fie, Iubire,

precum sublime-s amintirile mele

de când trăit-am lângă tine,

atât de aproape, apropiată mi-ai fost,

că timpul curgea atât de lin,

de frumos... din glasul tău, ca Iuda,

trădător... al dragostei tale,

că unde-s Doi, în numele Iubirii,

adunaţi, sunt dezlegate,

în cer şi pe pământ,


Tainele Iubirii.


Lectură plăcută!   


Posted in: , , , , , , , | 0 comentarii | |  

Comedia Socială – Radu Lucian Alexandru – carte pdf

miercuri, 28 februarie 2024 by Radu Lucian Alexandru

 


"Comedia Socială" 


Repere:

Femeia este Dumnezeu.

Trăim în Infern.

Suntem chinuiți cu flacără de Iubire.


Din volum:


Vera


Trai întristat, mâhnit, repetat,

grai îndurerat, că actu-i stricat, birocrat, 

cel bun e ignorat, cel rău e onorat,

adevăru-i ascuns, locu-i necurat:

rai cu putregai, plai furat de crai,

cu tulai şi cu vai, cu bai şi cu n-ai...


Cu bune şi cu rele, dar mai mult cu cele

de iele făcute să înşele, cu grele inele,

cu pofte ratate, cu vise în rate,

cu dureri impuse de boli reproduse,

cu multă plictiseală, nesimţire normală,

reală oboseală şi lehamite generală...


Viaţă fără viaţă, piaţă care-i hoaţă,

faţă cu prefaţă, inimă de gheaţă,

farmec demisec şi dor cu descântec, 

sortitul eşec şi cântec cu cântec, 

zâmbet fără zâmbet, rujat şi fardat,

suflet fără suflet... Păcat! E păcat...


O ştim! De ce să ne mai amăgim?

Veşnic e iadul intim în care trăim.

Păcatul ce-l are omenirea e iubirea.

Cu a dragostei ardoare ne e arsă firea.

De draci născătoarea cu sânge a semnat

lucifericul act: omul de om să fie recreat.



Beatrice


Femeia este Dumnezeu.

Din Falus vine Duhul de Viaţă.

Omul se închină la Sex-Zeu,

Infernul nu se schimbă la faţă:

Ne arde cu Flacără de Iubire

Dorinţa de Mântuire prin Înmulţire.


Orice mamă a fost o Virgină.

La Femeie bărbatul se închină:

ea e venerată, ca o Zeitate,

în picturi, poeme, în arte.

Şi e slăvită şi ridicată,

să domnească dezvirginată

peste întregul Empireu:

Femeia este Dumnezeu.


Dar ea e muncită de un Drac...

de jos, din infern, ridicat,

înviat, înălţat şi bine excitat...

care s-a făcut tare ca o Piatră

şi iute ca a lui Eros Săgeată,

iar acum intră într-o Teacă

şi pe femeie o freacă... cu dulceaţă:

din Falus vine Duhul de viaţă.


Uneori... e Amor numit (şi e amăgire),

alteori... se cheamă Iubire.

Dragoste e câteodată botezată

(de vreo fată încă nemăritată).

Mai poartă şi numele de Cupidon

şi are aripi precum Îngerul ce-i Eros:

el domneşte aici cam de un eon

şi e tăcut, şiret, puternic, mofturos...

Trăindu-şi viaţa prin Infernul lui Orfeu,

omul se închină la... Sex-Zeu.


Ne-am rătăcit într-o comedie

din care doar râsul ne mai salvează.

Meschinărie, ipocrizie, violenţă, hoţie,

agitaţie, facturi şi stres ne asaltează.

Obsesii, ataşamente, teamă, tristeţe,

amăgire, mânie, tentaţie, lăcomie...

Din tinereţe până la bătrâneţe,

în casă, la muncă sau la piaţă,

Infernul nu se schimbă la faţă.


Înflăcărarea în patimă s-a aprins,

ispita e mare, e de necuprins.

Ne tulbură liniştea cu o amăgire,

mult prea frumos, numită îndrăgostire.

Dragostea e doar o nebună:

scânteie, bordeie, colivie, cheie...

Focul amorului ne consumă,

ardem pe rugul iubirii de femeie.

Nunta mult iubită de mireasă, de mire,

ne arde... cu flacără de iubire.


Dorinţa de mântuire prin înmulţire

e socotită a fi prima poruncă.

Omul se luptă... să-şi lase moştenire

chiar propria lui nenorocire.

Peste femeie bărbatul se aruncă,

din teamă de moarte, cu patimi deşarte.

Se zbate-n amor şi trăieşte în muncă,

căutându-şi nemurire prin copii şi arte.


Dorinţa de mântuire prin înmulţire

ne arde cu flacără de iubire...

Infernul nu se schimbă la faţă,

omul se închină la sex-zeu,

din falus vine duhul de viaţă,

femeia este... dumnezeu.


Comedia Socială – Radu Lucian Alexandru – carte pdf:

https://calatorieprinconstiinta.files.wordpress.com/2024/02/comedia-sociala-radu-lucian-alexandru.pdf


https://app.box.com/file/1457214830176?s=4s3ppjy9ugpsvsambrl5ut0mw9zifhpk


https://ro.scribd.com/document/709285650/Comedia-Sociala-Radu-Lucian-Alexandru


Lectură plăcută! :)

Posted in: , , , , , , , | 0 comentarii | |  

Repetare - Radu Lucian Alexandru – carte pdf

vineri, 22 decembrie 2023 by Radu Lucian Alexandru

 


Cartea "Repetare" cuprinde următoarele piese de teatru:

"Parcul fantastic", "Meditaţia roboţilor",

"Sălbaticii, ţăranii, domnii şi roboţii",

"Re".


Evident, e vorba despre Repetare...


Câteva extrase din piesa "Parcul fantastic":


*** 111 ***


"(Filosofii rămân un moment în tăcere şi o privesc cu

atenţie pe tânăra domniţă cum îşi etalează trupul ei aflat în

mişcare de forme răpitoare şi pălăria sa extrem de

cuprinzătoare, suspendată pe capul ei delicat... Când

ajunge în dreptul băncilor B4 şi B5 zice către căţel:)


Femeia cu Pălărie: Cuţu-cuţu, hai, puiuţ! Hai, fii cuminte

şi poartă-te frumos, că te vede lumea! (Le zâmbeşte celor

de pe bancă şi se întoarce pe traseul T6 în pas de defilare

de podium şi apoi revine din nou...)


(Către căţel, când ajunge în drept cu Damian:) Cuţu-cuţu,

stai cuminte, puiuţ!... Nu-i aşa că-i drăgălaş? 

(Se apleacă şi-l mângâie puţin.)


Damian: Foarte drăguţ!... Mă scuzaţi, domnişoară!...

Sunteţi amabilă să vă opriţi un moment din plimbare? 

Că vreau să-mi satisfac o curiozitate, zic eu nevinovată...


Femeia cu Pălărie: Desigur, vă rog! 

(Tânărul cu Chitară se opreşte din cântat.)


Damian: Dacă nu suntem prea indiscreţi, puteţi oare să

ne explicaţi şi nouă de ce purtaţi o pălărie aşa de mare?..."


*** 222 ***


"(În acest moment intră pe scenă un cerşetor care se

apropie de ei, iar când ajunge în dreptul lor zice:)


Cerşetorul de Vorbe: Vă rog, daţi-mi şi mie o vorbă!

Damian: Nu avem!... Du-te, te rog, de aici!

Vlad: Ce să-ţi dăm?

Cerşetorul de Vorbe: Daţi-mi şi mie o vorbă, vă rog!

Vlad: O vorbă?

Cerşetorul de Vorbe: Puteţi să-mi daţi şi două vorbe, 

că nu mă supăr!

Vlad (zâmbind): Şi ce să faci matale cu vorbele? 

La ce-ţi trebuie?... Colecţionezi vorbe?

Cerşetorul de Vorbe: Domnule dragă, mie îmi plac

vorbele foarte mult! Încă de când eram mic îmi plăceau

vorbele şi trebuie să ştiţi că vorbirea îmi face o deosebită

plăcere!

Vlad: Aha. Deci matale eşti un cerşetor de vorbe?

Cerşetorul de Vorbe: Ce să fac, domnule?... Nu mai e

lumea ca pe vremuri, să-ţi dea vorbe, aşa, fără să le ceri...

Acum vorbele au devenit foarte scumpe şi comunicarea

extrem de preţioasă... Aproape că trebuie să munceşti

pentru ele! Asta dacă nu le cerşeşti direct aşa ca mine!...

Altfel trebuie să faci muncă de convingere şi să lucrezi

foarte subtil, ca să primeşti o vorbă, două sau chiar o

propoziţie!

Vlad: E scumpă lumea la vorbe, zici?

Cerşetorul de Vorbe: E scumpă, dar se mai îndură câte

unul... Vă rog, domnule, daţi-mi şi mie o vorbă,

binecuvântată să vă fie familia!"


*** 333 ***


"Vlad: Crezi?

Cosmina: Sunt sigură!... Oamenii aceştia nu ştiu să

existe fără zorzoane fantastice pe ei... Nu-i vedeţi şi pe

aceştia?... Îmbrăcaţi în împăraţi filosofi... E ridicol!... 

Eu prefer lipsa de mască, eu prefer claritatea şi coerenţa,

prefer sinceritatea şi adevărul! Şi dacă ei ar fi nişte filosofi

adevăraţi, şi-ar da măştile jos şi ar renunţa la balul lor

ridicol!... Nu s-ar mai ascunde după măşti jalnice de cuvinte

fără sens, prefăcându-se că ar purta în spate idei, ci ar

căuta în mod sincer realitatea înţelegerii neînţelegerilor din

religie şi din filosofie...

Eu nu merg la nici un bal filosofic mascat!... Eu nu am

nevoie de mască ca să vorbesc! Eu nu trebuie să mă

costumez filosofic, ca să mă gândesc cât mai profund la

lumea ce mă înconjoară!... Pentru mine fantasticul a

murit!... Iar zorzoanele delirante specifice limbajului

metafizic antic, modern sau contemporan nu mă mai pot înşela!

Eu nu voi delira! Eu nu voi fantasma!... Eu nu voi fi

coruptă!... Eu... nu înţeleg!

(O mică tăcere...)


Împăratul (după o clipă de cugetare): ... Ştiţi ce?

Domnişoara Cosmina are dreptate! Probabil că arătăm

ridicol cu măştile acestea filosofice...

(Îşi aruncă coroana pe jos...) Actul mascat s-a încheiat!

(Îşi aruncă şi sceptrul...) Ajunge! E momentul să nu mai

delirăm prin fantastic! (Îşi desprinde pelerina şi o aruncă

deoparte...) Jos măştile! (Îşi aruncă şi masca de pe faţă...)

E timpul unei filosofii pe faţă, e timpul unei religii lipsite de

mască, lipsite de ipocrizie, de ascunderea după legende,

mituri şi fantasme lipsite de coerenţă, consistenţă şi sens...

Împărăteasa: Iubi... Vrei să mă dezbrac şi eu?

Împăratul: Nu aici, iubi! Nu aici!

Împărăteasa: Ok... Doar verificam!..."


Lectură plăcută! :)


Carte PDF:

https://calatorieprinconstiinta.files.wordpress.com/2023/12/repetare-radu-lucian-alexandru.pdf

https://app.box.com/s/xzzvc5bb4lurtoe1n38xls6a9ar626x9

https://ro.scribd.com/document/694267462/Repetare-Radu-Lucian-Alexandru


Posted in: , , , , | 0 comentarii | |  

Despărțirea de Înger – Radu Lucian Alexandru

luni, 21 noiembrie 2022 by Radu Lucian Alexandru




Despărțirea de Înger
 
De ce alegem mereu să iubim
total, abisal, îngerește, trupește,
cu totul dăruiți unei idei?
 
Reamintindu-ne AndroGinul,
pătimim, ca să ne mântuim
al sufletului păcat: a trupului neiubire...
 
Eros și Psyhe. Un mit ce îi leagă.
Poetul și Muza. Uniți prin Poezie.
Lacrimi. Beatitudine. Reamintire.
 
Un Suflet s-a dăruit pe sine.
O Carte-i scrisă de un Logos.
Cuvintele capătă viață. Ne vorbesc:
 
Există o Cale – Erotică este:
e dăruirea totală, necondiționată, de sine...
Atunci când dragostea-i perfectă,
 
Amorul ne este călăuză prin infernul
unde suntem chinuiți
cu flacără de iubire.
 
Citind Cartea, vom trăi în iadul știut,
de stele încălzit doar cu licăriri,
prin întunericul zilei, de lună amintindu-ne,
 
sub Soare, apolinic, lângă muze,
delfic auzind, privind...
frunze edenic luminate.
 
Un zeu al dragostei frumoase,
prin mine, al frumuseții dragostei poet,
vă dăruiește o Carte
 
ce-i parcă scrisă de un demon rebel,
prin întuneric, pășind spre Lumină,
ținându-se de mână cu a Neiubirii Muză,
 
sublim, amândoi, jucând, rostuind, recitând
 
Despărțirea de Înger.
 
 
Lectură plăcută!





Posted in: , , , , , , , , , , | 0 comentarii | |  

Semne şi Revelaţii

vineri, 12 aprilie 2013 by Radu Lucian Alexandru

Aura Schussler - Mântuiri contemporane (Radu Lucian Alexandru, Semne şi Revelaţii, Editura G LINE, Cluj-Napoca, 2009)

"Natura umană în complexitatea sa a fost şi este într-o continuă căutare a stării primordiale de dinaintea căderii, pe care o povestesc atât marile religii monoteiste cât şi diferitele mituri păgâne, rămase moştenire de la generaţiile apuse. Suntem nostalgicii unui Paradis pierdut şi a Libertăţii noastre de la începuturile Lumii. Este şi motivul pentru care căutăm în permanenţă „Semne şi revelaţii” care să restabilească legătura cu primordialul. Cea de-a opta carte, „Semne şi Revelaţii” - din Colecţia Noua Viaţă - a tânărului Radu Lucian Alexandru, doreşte să ne sublinieze necesitatea omului de a crede în ceva, supranatural sau nu, care să-i alimenteze Spiritul.

Chiar dacă acest „ceva” ia deseori forma unei manipulări în masă, prin intermediul diferiţilor ambulanţi ai credinţei, umanitatea nu poate, sau mai degrabă nu vrea, să se descotorosească de acest viciu – religia.

Ceea ce ne propune autorul în cartea sa este, pe lângă expunerea situaţiei actuale a credinţelor şi religiilor lumii, şi starea degradantă a naturii umane dizolvată în tot felul de ipoteze şi ipostaze pseudomistice. Omul Liber pe care Radu Lucian Alexandru, ni-l înfăţizează în prima parte a operei sale, se zbate în acea libertatea închipuită despre care vorbeşte B. Spinoza, şi care îl plasează pe Om la jumătatea drumului dintre Lucru şi Dumnezeu. Pe lângă această viziune putem interpreta evoluţia acestui Om Liber alăturându-i alegoria platoniciană a Mitului Peşterii. Nu ne scapă de sub incidenţa critică, nici accentele agnostice subliniate de autor alături de sporadicele note cabalistice. Deşi pe alocuri putem zări anumite influenţe maniheiste, ele sunt punctate pentru a evidenţia încă odată zădărnicia căutării unei graniţe ontologice între Bine şi Rău.

Metafizica abordată de autor se diferenţiază clar de metafizica clasică, acea pseudoreligie specifică Occidentului Evului Mediu. În cartea sa găsim mai degrabă o fenomenologie a spiritului religios, un proces de transgresare a Sacrului şi a Tradiţiei, alături de o revoltă karmică unde ne izbim de un traseu ezoteric din care axa energetică nu-şi mai urmează clasicul traseu vertical – DumneZeu-Om – ci de această dată îl întâlnim în limitele umanului care răstoarnă ierarhia şi îl plasează pe Om în vârful piramidei după cum reiese din cuvintele autorului: „Ţine deci minte, drag frate întru fiinţare: tu eşti Mântuitorul, tu eşti cel aşteptat să vie şi (pentru tine) nu este un altul în afară de tine!”

Aura Schussler


http://www.armoniiculturale.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=1066%3Aaura-schussler-mantuiri-contemporane-radu-lucian-alexandru-semne-i-revelaii-editura-g-line-cluj-napoca-2009&catid=213%3Aprof-dr-monica-grosu&Itemid=53











Posted in: , , | 0 comentarii | |  

Călătorie prin Conştiinţă

vineri, 8 mai 2009 by Radu Lucian Alexandru



"O maieutică a sinelui: Radu Lucian Alexandru, Călătorie prin Conştiinţă, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2004.

De multe ori ne trezin măcinaţi de tot felul de probleme existenţiale, de tot felul de întrebări, despre noi, despre Lume, despre ceea ce ne înconjoară. Cu toate acestea, de obicei, preferăm să rămânem doar la stadiul de întrebări, fără a mai căuta răspunsuri. Puţini sunt cei care se dedică asemeni unor învăţaţi, căutării răspunsurilor. Este şi exemplul lui Radu Lucian Alexandru, care în cartea sa Călătorie prin Conştiinţă, ia în mână frâiele intelectului spre a transcende imanenţa mundană, în care majoritatea tindem să ne afundăm din comoditate.

Opera Călătorie prin Conştiinţă, reprezintă o călătorie prin conştiinţa celor care plutesc într-o transcendenţă a cărei cenzură au depăşit-o de mult. De asemenea cartea împleteşte ceea ce tindem să numim o teozofie, alături de ontologia detaliului – specifică postmodernităţii. Deşi cartea este construtită sub forma unor povestioare, a unor parabole împletite cu accente etnografice, modul în care sunt construite aceste pagini au un puternic accent filosofic. Nu ne stau dovadă aici, doar temele filosofice precum - adevărul, fericirea, Dumnezeu, viaţa, moartea, nemurirea etc. – ci în primul rând modul în care acestea sunt abordate. Putem recunoaşte încă de la primele rânduri procedeul hermeneutic, împletit cu bine cunoscuta dialectică socratică. Nu putem trece cu vederea nici viziunea fenomenologică şi psihanalitică asupra unor probleme care vizează în special conştiinţa individului contemporan.

Acestora le mai putem adăuga şi elementul imaginar, care ne dovedeşte încă odată faptul că natura umană trăieşte pe lângă lumea reală şi într-o lume simbolică a miturilor şi a riturilor – consecinţe ale sacrului, pe care l-am pierdut şi pe care nădăjduim să-l recuperăm.

Complexitatea şi profunzimea cu care aceste pagini sunt redate, ne împinge să o asemănăm cu Jocul cu mărgele de sticlă a lui Hermann Hesse sau cu Muntele vrăjit de Tomas Mann. Chiar dacă opera de faţă nu depăşeşte 100 de pagini, puterea de analiză, acurateţea şi spiritul analitic, cu care Radu Lucian Alexandru reuşeşte să resusciteze nişte subiecte clasice pentru literatura universală, ne determină să descoperim în aceste rânduri, simultan, teorii filosofice, concepte religioase sau scheme literare cu care să ne resetăm valorile pierdute."

Aura Schussler

Revista Cutur-all
Nr. 12-13 / februarie - martie 2011




 „Totul este o infinită călătorie prin conştiinţă”.
„Nu există un început sau un sfârşit al acesteia, dar există o infinitate de forme de conştiinţă, ce pot fi cunoscute şi experimentate cu bucurie şi uimire neţărmurită de cel care îşi trezeşte Conştiinţa în faţa Infinitului!”




Posted in: , , | 0 comentarii | |  

Etica Armoniei

by Radu Lucian Alexandru





"1. Este evident că orice sistem existenţial este supus schimbării.
2. Astfel că dacă integritatea şi armonia sa nu este întreţinută prin acţiuni specifice el se distruge în cele din urmă.
3. Legile unui sistem sunt acele acţiuni specifice efectuate de elementele sistemului pentru a-i menţine existenţa şi armonia ca şi condiţie de bază pentru atingerea celorlalte scopuri ale acelui sistem.

 4. În orice sistem apar (din diferite motive) elemente perturbatoare care încalcă aceste legi, care acţionează de o manieră îndreptată spre distrugerea existenţei acelui sistem.
5. Această încălcare de lege este semnalizată de elementele semnalizatoare şi este necesară o intervenţie în forţă a elementelor apărătoare ale sistemului (ajutate sau nu de alte elemente interioare sistemului sau de sisteme exterioare) pentru a opri manifestarea elementelor perturbatoare şi a reface astfel armonia sistemului.
6. În cazul sistemului fizic acest proces este evident: existenţa unor elemente perturbatoare (interne: viruşi, bacterii, etc. sau externe: intemperii, lovituri, etc.) este semnalizată de către apariţia durerii fizice sub diferite forme.
7. Imediat ce aceasta apare ştim că ceva nu este în armonie în sistemul nostru fizic şi că trebuie să facem acţiuni specifice de refacere a acestei armonii (să ne retragem din faţa intemperiilor şi loviturilor, să ajutăm sistemul imunitar să lupte împotriva viruşilor şi bacteriilor, să mâncăm, să respirăm, să bem apă etc.).
8. Imediat ce începem să facem aceste acţiuni de refacere a armoniei, apare semnalul plăcerii fizice (cu diferitele lui forme), care se menţine până când armonia este refăcută complet.

 9. Atâta timp cât această armonie se menţine, apare semnalul (starea) de bine (confort, relaxare) la nivel fizic.
10. Cu toţii ştim astfel că durerea este un semnal care indică faptul că ceva nu e în regulă şi că trebuie să acţionăm spre a identifica ce anume merge rău (care sunt elementele perturbatoare) şi apoi să le oprim manifestarea.
11. Cu toţii purtăm deci de grijă cu destul de multă atenţie sistemului nostru fizic şi suntem atenţi la semnalele lui (mai ales la cele de durere) şi suntem conştienţi că dacă noi nu o facem, nimeni nu o poate face în locul nostru (cel puţin nu la fel de bine).
12. Dar în componenţa noastră ca fiinţe nu se află numai sistemul fizic.
13. Mai avem de exemplu şi sistemul psihic!

14. Acestuia cine să îi poarte de grijă?  
15. Şi acesta ne semnalizează prin semnale specifice de suferinţă (stres, agitaţie, nelinişte etc.) când în interiorul său apar elemente perturbatoare ale armoniei sale (raţionamente greşite).
16. Luăm noi în considerare această suferinţă ?
17. Începem noi imediat să încercăm să identificăm care sunt elementele perturbatoare (raţionamentele greşite) care încearcă să distrugă armonia sistemului psihic şi a celorlalte sisteme (de care acesta este legat) şi apoi să le oprim manifestarea în propriul psihic (prin înlocuirea lor cu unele corecte)?
18. Facem noi acest proces de autoobservare şi autoanaliză psihică (de vindecare psihică) necesar refacerii şi menţinerii armoniei psihice ?
19. În contextul societăţii actuale de obicei nu îl facem, deoarece nu am fost învăţaţi să o facem, deşi armonia sistemului psihic este cel puţin la fel de importantă ca cea a sistemului fizic
19.1 (cu toţii ştim că gândurile se manifestă în acţiuni, iar nişte raţionamente greşite duc bineînţeles la acţiuni greşite, aducătoare de suferinţă – de distrugere parţială sau totală a armoniei Sistemului fiinţei noastre).
20. Ştim cu siguranţă că durerea fizică indică o boală fizică, dar se pare că nu suntem la fel de convinşi că suferinţa psihică (agitaţia, neliniştea, stresul…) indică o boală psihică!
21. Şi totuşi acesta este purul adevăr!
22. Când menţinem în psihicul nostru raţionamente greşite (cum sunt de exemplu cele specifice orgoliului, mâniei, fricii, lenii, lăcomiei, tristeţii şi desfrâului) acestea sunt însoţite fiecare dintre ele de o stare specifică de suferinţă psihică (specifică mâniei sau fricii sau tristeţii etc.), care ne indică că dacă vom continua să susţinem în psihic aceste raţionamente, ne vom distruge armonia proprie sau a sistemului social şi natural din care facem parte (mânioşi sau din orgoliu ne certăm sau pornim războaie care duc la distrugerea armoniei; trişti fiind ne putem gândi să ne facem singuri rău etc.).
23. Luăm noi în mod serios în considerare acest semnal de suferinţă psihică ?
24. Dacă nu, cu atât mai rău pentru noi: el se va menţine în noi atâta timp cât menţinem în psihicul nostru raţionamente greşite şi va dispărea doar când vom renunţa să mai facem acest lucru.
25. Dacă nu le corectăm când apar, chiar dacă după o vreme raţionamentele greşite se retrag în subconştient, ele vor ieşi de acolo ori de câte ori vor fi stimulate de circumstanţe corespunzătoare.

 26. Durerea şi suferinţa nu se învaţă, cu ele ne naştem.
27. Aşa cum de fiecare dată când un spin ne intră în picior simţim durere (care se menţine până scoatem spinul) la fel de fiecare dată când lăsăm să se deruleze pe scena psihicului raţionamente greşite apare imediat starea de suferinţă psihică (nelinişte, agitaţie, stres …), care nu dispare decât atunci când acele raţionamente greşite nu mai sunt menţinute în psihic.
28. Putem şti deci cu siguranţă că de fiecare dată când “nu ne simţim bine” la nivel psihic (când ne confruntăm cu vreo formă de suferinţă psihică), exact în acel moment se derulează în psihicul nostru un raţionament greşit.
29. Dacă vrem să scăpăm de el trebuie să-l analizăm şi să înţelegem care e greşeala de raţionament care îl caracterizează.
30. Imediat ce vom reuşi aceasta, vom simţi semnalul de plăcere psihică (un fel de fericire) care ne indică că am identificat un raţionament corect.
31. Iată deci, că pe cât de necesar este să avem grijă de corpul fizic, vindecându-l ori de câte ori suferă vreo vătămare (semnalizată de durere), la fel de necesar este să avem grijă şi de sistemul psihic şi să-l vindecăm ori de câte ori suferă vreo vătămare datorită prezenţei în el a vreunui raţionament greşit (semnalizat de suferinţa psihică), prin identificarea acestui raţionament greşit şi corectarea lui (eliminarea lui din psihic)."

 - Extras din cartea "Etica Armoniei":
http://calatorieprinconstiinta.files.wordpress.com/2012/05/etica-armoniei-radu-lucian-alexandru.pdf



http://www.scribd.com/doc/17605192/Etica-Armoniei-Radu-Lucian-Alexandru

 
Pentru a vede CUPRINSUL acestei cărţi apasă AICI.

Posted in: , , | 0 comentarii | |  

Abonați-vă la: Postări (Atom)

Radu Lucian Alexandru