Se afișează postările cu eticheta filosofie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta filosofie. Afișați toate postările

Întâmplări, repetări, transformări



Alexandra Cotae
Semnificaţii redescoperite

(Radu Lucian Alexandru, Întâmplări, repetări, transformări, 2013)

“Uneori, în viaţă, redescoperi semnificaţia anumitor lucruri sub impactul unor întâmplări sau a unor abordări inedite. Astfel, sensul unui lucru este poate acelaşi familiar ţie, dar din el ţi s-a revelat un aspect ascuns, care parcă ţi-a scăpat vederii minţii... sau poate a aşteptat momentul în care  tu să fii pregătit să-l înţelegi. Sau poate ţi s-a arătat pur şi simplu  noua formă a aceluiaşi sens, faţă de care te încearcă un sentiment de deja-vu... ca şi cum ea te-ar fi însoţit şi în alte vieţi, iar acum s-ar fi aflat  în adâncul conştiinţei tale, într-un somn adânc din care tu ai trezit-o chemând-o prin citirea unor formule magice.
Impresii precum cele sus descrise mi-a lăsat cartea  Întâmplări, repetări, transformări, publicată în 2012 la Alba-Iulia. Prin ea, autorul, Radu Lucian Alexandru ne propune o reflectare filosofică asupra unor variate concepte desemnând realităţi deopotrivă abstracte şi concrete. Tonul adoptat este când familiar, dojenitor, ca într-o discuţie amicală sau una între un profesor pasionat, priceput şi elev, când mai rece, formal, precum un text academic.
 Cartea este împărţită în mai multe părţi, „capitole”, ordonate alfabetic, fiecărei părţi corespunzându-i o literă, în ordine alfabetică.
Teme centrale desprinse din aforisme, indicate şi de titlu, sunt întâmplarea, din care se naşte şi se construieşte cartea (probabil întâmplările din viaţa de zi cu zi) şi repetarea, prin care se întăreşte ideatic spre a-şi forma sensul (idei pe care le înţelegem şi de care ne folosim diferit în funcţie de etapa de viaţă în care ne aflăm la un moment dat, cărora le conferim sensuri diferite în strânsă legătură cu  trăirile şi experienţele noastre directe). Se vorbeşte de o repetare a schimbării care  îl ajută pe om să evolueze şi de una a neschimbării care-l face să stagneze... Mărind factorul „întâmplare” (diversificare, noutate, schimbare) se micşorează factorul „repetare” (automatizare, robotizare, prejudecare). Mărind factorul „repetare” (reluarea de soluţii vechi) se micşorează factorul „întâmplare” (accesarea de soluţii noi)...
 Astfel, termenii cheie ai acestor cugetări sunt transformare, repetare, întâmplare, contingent, proximal, fiinţă, fiinţial...
Limbajul, deopotrivă academic, literar şi filozofic, cu un vocabular bogat şi divers, reflectă o sensibilitate umanistă complexă care îşi exprimă ideile cu ajutorul unei gândiri coerente şi logice, folosindu-se de argumente inspirate din sfera ştiinţelor exacte şi naturale dar şi a filosofiei: care îi stau la dispoziţie proximală, aletheic subiectiv universalizabilă, înlănţuiri combinatorice contingente proximal, maculatură solipsistă-spiritual-filosofic. Conceptele abstracte, precum adevărul, argumentarea, sunt descrise cu ajutorul termenilor abstracţi, în vreme ce realităţile relativ tangibile, precum impregnarea,  sunt redate prin termeni plastici.
 Specificitatea scrisului autorului  este conferită de alăturările de cuvinte din aceeaşi familie lexicală: să dezacordeze acordul, să deconstruiască construitul şi să reformuleze formulatul, să redefinească definitul şi să reboteze botezatul, să înnoiască noul şi să transforme transformatul;  alăturările neobişnuite ale unor cuvinte: legate la fel de contingent de idei, emoţii şi dorinţe; un cuvânt însoţit de mai multe sinonime ale sale:  să afirme (creadă/ justifice/ susţină),  Cuvintele se conturează, se definesc, se înfiinţează prin relaţie cu celelalte cuvinte; inversiunile folosite cu scopul de a accentua caracterul unui lucru, fenomen: prea îndelungate chibzuiri; paradoxuri aparente: Mintea ştie ce e aceea „concentrare” fiindcă e mai mereu concentrată: se concentrează să nu rămână concentrată.,  Oglindirea omului în conştiinţă ne spune cu limpezime de cristal că uneori înţelegerea înseamnă neînţelegere şi oprirea înseamnă continuare...
Nuanţele, detaliile din asemănările şi deosebirile dintre anumite concepte sunt surprinse cu meticulozitate, fineţe: Toate lucrurile se repetă – chiar şi întâmplarea, chiar şi noul, chiar şi reluarea. Şi nu te lăsa înşelat de micile diferenţe existente între formele care se repetă – chiar şi aceste diferenţe se repetă.
În cuprinsul textelor se întâlnesc şi ironii desprinse parcă dintr-un eseu, pe un ton dojenitor sau melancolic:  Ideea că anumite cuvinte (de exemplu anumite „concepte majore”) sunt mai importante decât altele nu poate să vină decât din credinţa iluzorie că atunci când vorbeşti spui ceva...; „existenţa” este şi ea doar o simplă vorbă în vânt... Pe alocuri exprimarea are un caracter provocator, ce denotă pasiune, energie, vitalitate: Conflictualul excită viaţa, o agită, o tulbură, o incită spre transformare,  A observa întâmplarea e a privi infinitul în răscolire sensuală...
Dimensiunea spirituală se regăseşte printre aspectele vieţii abordate de autor prin preocuparea pentru regăsirea propriului sine dincolo de cuvinte şi de gândurile noastre exprimate adesea prin cuvinte, prin pătrunderea într-un univers transcendental infinit,  în Nelimitat (Când treci dincolo de cuvânt ajungi de unde ai plecat – nici la origine, nici la scopul final – ci doar acolo unde eşti tu însuţi, chiar dacă nu te mai ştii a te cuvânta...); pentru omul cauză şi efect pentru dăruire: dăruieşte viaţă prin faptul că se bucură de ea prin felul său de a fi şi, prin urmare, este dăruit cu şi mai multă vitalitate.
Citind reflecţie după reflecţie, o regândire a anumitor lucruri, credinţe despre viaţă este insuflată prin întâlnirea cu idei noi, originale sau prin forme inedite de exprimare a ideilor familiare tuturor: jocuri de cuvinte: Ce este întâmplarea? Printre altele – ea e ceea ce omul are în tâmplă – ceea ce el poartă în mintea sa (ceea ce el în-tâmplă-are); compararea sau asocierea realităţii din idee cu o alta din alt domeniu: Reducerea la abstract este de cele mai multe ori doar reducerea la absurd...”
            Metamorfoze continue, Graţian Cormoş (editor), Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2014, pp. 247-249. 



Hermeneutica indefinitului



Ioana Sabău
Interpretări dincolo de orizonturi
(Radu Lucian Alexandru, Hermeneutica indefinitului, Alba-Iulia, 2012)

„Un mare neajuns al omului, neajuns care ţine mai degrabă de latura sa spirituală sau psihologică, este greutatea cu care acesta reuşeşte să îşi surprindă aspectele mai puţin concrete ale vieţii, şi asupra cărora revine, delirează, întârzie neîncetat de mult.
Volumul de poezii intitulat Hermeneutica indefinitului mi se pare că atrage atenţia asupra a două tipuri de configuraţii care se perindă de-a lungul întortocheatului traseu ontologic al omului. Primele asupra cărora poetul insistă sunt acele forme indefinibile, care nu doar că nu pot fi surprinse sau transpuse în concret în vreun anume fel, dar ele acţionează şi ca un paradox, pentru că orice încercare de definire înseamnă o limitare automată.
Nu întotdeauna e productiv să te lansezi în metafizica ce nu poate fi surprinsă, mai ales că ea acţionează ca un vertij şi este atât de seducătoare încât odată ce i te dedici, mai poţi cu greu să-i scapi, astfel că opusul formelor indefinibile este viaţa şi filosofia concretă ce se naşte din puterea momentului şi dispare odată cu momentul care i-a dat naştere.
Volumul de faţă cuprinde patru secvenţe, intitulate după cum urmează:
I.                    Forme indefinibile
II.                 Filosofie şi viaţă
III.               Jocul semnelor
IV.              Cuvinte prin sens.
Dincolo de concepţia asupra vieţii şi a gândirii omului, consider că aceste versuri sunt un imn închinat creaţiei poetice în general. Poezia e o altfel de definire a vieţii; în timp ce filosofia şi metafizica abstractizează lumea şi o reduc la nişte linii geometrice, poezia izvorăşte din clipă, este spontană şi formează cadrul perfect la îndemâna omului (creatorului ) pentru a-şi exprima trăirile în coordonatele lui Acum şi Aici.
Impresia mea generală asupra prezentului volum de poezii este că prin aceste versuri poetul a reuşit să transpună un univers al creaţiei aflat în imediata vecinătate a omului şi a preocupărilor sale; aş spune că poeziile au un caracter uman pronunţat şi acesta este şi motivul pentru care mi-a plăcut să le citesc.”
       Metamorfoze continue, Graţian Cormoş (editor), Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2014, pp. 251-252. 





Radu Lucian Alexandru